Get the Flash Player to see this rotator.

Aromoterapie

Aromaterapia a fost folosita din cele mai vechi timpuri cu rezultate miraculoase in tratarea unor afectiuni si este o ramura fitoterapiei. Se bazeaza pe utilizarea in scopuri terapeutice a uleiurilor volatile, care se mai numesc uleiuri eterice sau uleiuri esentiale si este un exemplu de reevaluare stiintifica a unor practici milenare.

Acum mai bine de 5.000 de ani, egiptenii ardeau rasinile si esentele vegetale aromate in onoarea zeului Soare, iar parfumurile domneau alaturi de faraoni. Cele mai obisnuite parfumuri egiptene erau obtinute din uleiurile aromatice de anason, menta, rozmarin, lamai. Utilizarea uleiurilor si a plantelor aromatice are, de asemenea, o vechime milenara in China, India antica si intregul Orient.

                                                     

 

India este recunoscuta drept o sursa de materii prime odorante si de parfumuri pretioase de iasomie, flori de lotus, trandafiri, zambile, narcise, violele, lemn de santal, vetiver si mosc. Chinezii au fost primii care au cunoscut si folosit moscul atat ca remediu, cat si ca odorant. China a contribuit mult la raspandirea unor materii prime odorante in alte parti ale lumii.

In primele secole ale erei noastre, o insemnata contributie la obtinerea si utilizarea uleiurilor aromatice o au arabii, mostenitorii tehnicii de distilare cunoscute de asirieni. Incepand cu secolul al VII-lea, interesul alchimistilor arabi se indreapta catre perfectionarea aparaturii pentru distilare inventand alambicul. Fara sa cunoasca bazele teoretice ale distilarii, arabii obtin pe aceasta cale din produse aromatice naturale numeroase uleiuri volatile.

Numele lui Avicenna este legat de tehnica de obtinere a uleiurilor volatile prin antrenare cu vapori de apa. Desi au mostenit de la egipteni traditia folosirii parfumurilor, grecilor le datoram introducerea mirodeniilor, a balsamurilor, a uleiurilor aromatice placut mirositoare obtinute din flori.

La inceput, in Grecia, parfumeria a fost o ramura a stiintelor medicale. Hipocrate, celebru medic grec (460-375 i.e.n.), a consacrat numeroase studii ingrijirii pielii, recomandand baile si masajele parfumate, precum si folosirea substantelor aromatice in tratarea diferitelor maladii.

In Franta, si nu numai, s-au facut observatii interesante pe tema aromaterapiei, plecandu-se de la faptul ca cei ce lucrau in producerea si comercializarea parfumurilor erau posesorii unei curioase si inexplicabile imunitati impotriva diverselor flageluri de tipul ciumei, holerei si variolei, imunitate care a fost pusa pe seama esentelor volatile si aromatice, ce intra in compozitia parfumurilor. Aceasta a fost ratiunea recomandarii de a arde frunze de ienupar prin spitalele Parisului in cursul marii epidemii de variola din 1870.

In medicina populara romaneasca sunt folosite numeroase plante aromatice, astfel, pornind de la vestitele uleiuri esentiale carpatine, obtinute din cetina de pin, brad sau molid, de la uleiul extras din fructele de ienupar folosite de ardeleni ca leac in bolile de stomac, ficat si rinichi inca din secolul al XVI-lea, de la urzica intrebuintata de munteni ca remediu antireumatic si pana la radacinile de toporasi sau cojile si fructele de stejar pe care locuitorii plaiurilor moldovene sau banatene le utilizau in tratamentul afectiunilor bucale sau la florile de musetel intrebuintate de locuitorii dobrogeni, istoria medicinei populare consemneaza o suita intreaga de momente si exemple concludente, care atesta rolul terapeutic al plantelor medicinale si aromatice.

In terapeutica moderna, plantele aromatice au inceput sa aiba un rol tot mai important dupa ce proprietatile terapeutice ale acestora au fost elucidate sau confirmate atat experimental, cat si prin observatii clinice.

Primele studii cu adevarat stiintifice privind actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale extrase din diverse plante aromatice le datoram lui J. Miguel si dateaza din 1894. In cursul unor cercetari experimentale, acesta a observat ca vaporii de cimbru, peste temperatura de 15°C, distrug majoritatea bacteriilor existente in laboratorul sau. Astfel, s-a constatat ca daca actiunea acestor vapori se mentine timp de 3 zile, numai 2% din totalitatea bacteriilor existente mai supravietuiesc.

Tot pe cale experimentala, doctorul H. Cabanes a dovedit ca bacilul Eberth, agentul cauzal al febrei tifoide, este distrus in numai 12 minute in prezenta esentei de scortisoara si in 24 de minute a celei de paciuli. S-a mai demonstrat faptul ca esenta de cuisoare in concentratie de 1/6.000 distruge bacilul Koch, dupa cum uleiul de cimbru, in concentratie de 5 %, distruge in numai 2 minute bacilul Shiga, agentul cauzal al dizenteriei epidemice.

P. Griffon, membru al Academiei de Farmacie din Paris, in colaborare cu serviciul veterinar sanitar din acelasi oras, a efectuat cercetari extrem de interesante si utile pe tema aromaterapiei, demonstrand ca dispersia pe cale de aerosoli a unui amestec format din uleiuri esentiale de pin, cimbru, menta, lavanda, rozmarin, cuisoare si scortisoara a condus la distrugerea in numai o jumatate de ora a tuturor fungilor si stafilococilor care poluau aerul incaperilor in care s-a practicat dispersia. Proprietatile bactericide si antimicrobiene ale uleiurilor aromatice se manifesta nu numai in exteriorul organismului, ci si in interiorul acestuia. Actiunea uleiurilor asupra organismului uman este extrem de variata si complexa. Astfel, uleiurile de cimbru, lavanda, pin si eucalipt exercita importante actiuni antiseptice mai ales la nivelul aparatelor pulmonar, digestiv si urinar, in timp ce uleiul de rozmarin favorizeaza producerea si evacuarea bilei. Pe de alta parte, uleiurile de lamaie si ienupar impiedica formarea de pietre la nivelul aparatelor biliar si renal, iar uleiurile volatile de lavanda, maghiran, verbina, chiparos si anason exercita efecte antispasmodice.

Efecte stimulante exercita la randul lor uleiurile de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale cele de cimbru, marar, anason, lamaie si ienupar. Unele uleiuri esentiale exercita actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale, insecticide. Multe dintre uleiurile volatile au o forta deosebita de difuziune prin structurile organismului uman. Important este faptul ca aceste uleiuri, in cazul administrarii lor corecte, nu provoaca dependenta si nu au efecte secundare nocive, specifice multor medicamente de sinteza.

Plantele medicinale si aromatice reprezinta un domeniu de actualitate, fiind folosite cu succes in prevenirea si tratarea multor afectiuni, avand in vedere faptul ca organismul uman dispune de sistemul enzimatic necesar metabolizarii lor.

Proprietatile insecticide si repelente ale unor uleiuri esentiale si ale componentelor acestora sunt in atentia cercetatorilor din acest domeniu, iar in acest sens s-au obtinut rezultate importante. Astfel, uleiul de lavanda, de cimbru, de sulfina, esenta de scortisoara, pulberea din radacina de iris (stanjenel) se folosesc pentru combaterea moliilor. Uleiurile aromatice de busuioc, menta, eucalipt se folosesc pentru combaterea tantarilor.

Aromaterapia castiga incet, dar sigur tot mai multa importanta in cadrul terapiilor alternative.

 

Sursa: http://www.terapii-naturiste.ro/terapii-alternative/aromoterapie/aromoterapie.htm

|
 

Comentarii

Nu exista nici un comentariu


 

Adauga un comentariu

Nume*


Email* (nu va aparea pe site)


Comentariu*


Introduceti codul din imagine*

captcha_img reload image

(campurile marcate cu * sunt obligatorii)