Get the Flash Player to see this rotator.

Actiunea fundamentala de a râde

Viaţa şi însufleţirea au fost tot timpul asociate cu veselia, cu optimismul, cu simţul umorului. Dintr-un anumit punct de vedere sufletul unui om poate fi considerat sănătos numai dacă este capabil să rîdă. Cine şi-a pierdut capacitatea de a rîde, fie este înnegurat de griji, fie a atins realizarea supremă care îi conferă totodată o anumită resorbţie în transcendenţă. Despre Iisus, de exemplu, nu se menţionează nici un moment în care El ar fi rîs. De asemenea, nici despre Buda nu se menţionează că ar fi rîs. Există precizări cu privire la faptul că au petrecut şi s-au veselit adeseori, dar nu se menţionează că ar fi rîs. În opoziţie cu aceste tradiţii spirituale, în Africa există o populaţie care crede că lumea a fost creată prin hohotele de rîs ale demiurgului. În urma acestor observaţii, deducem că rîsul este o acţiune care ţine în primul rînd de Viaţă, de mecanismele instinctuale cu care este înzestrat orice om. Însă, deoarece rîsul nu este o manifestare comună lumii animale, înseamnă că el este asociat şi cu Spiritul, cu anumite calităţi superioare ale sufletului uman.

Acţiunea de a rîde exprimă întotdeauna o anumită stare de armonie, sănătate, împlinire, libertate şi tocmai de aceea ne simţim bine în preajma oamenilor care ne fac să rîdem şi care, la rîndul lor, rîd foarte mult. Au fost cercetate şi efectele terapeutice ale rîsului şi în multe spitale au fost create aşa-zisele camere de rîs. Pacienţii merg într-o cameră în care vizionează filme comice, citesc literatură umoristică sau asistă chiar la spectacole susţinute de actori comici. S-a constatat că toţi cei care participă la activităţile din camera de rîs se vindecă mult mai repede decît ceilalţi care preferă să rămînă înneguraţi, trişti şi copleşiţi sufleteşte de boală.

Rîsul este şi un mecanism de apărare al minţii. Hazul de necaz este reacţia de apărare a minţii sau a sufletului în faţa unei situaţii de stres. Rîsul deblochează anumite rezonanţe, canalizează energia în altă direcţie şi astfel situaţia de stres devine mai suportabilă. Este adevărat faptul că nu trebuie ca rîsul să ne facă să fugim din faţa realităţii, însă adeseori comicii, nu sînt altceva decît nişte fiinţe care nu pot să ia în serios viaţa, care, copleşiţi fiind de intensitatea unor probleme preferă să se eschiveze. Cu alte cuvinte, este bine ca rîsul să nu devină extrema prin care noi fugim din faţa vieţii şi refuzăm să ne asumăm orice responsabilitate sau refuzăm să acceptăm acele situaţii care implică ceva dureros, care ne cer să ne transformăm în bine.

Simţul umorului pune în evidenţă un suflet echilibrat şi armonios, mai ales dacă umorul acelei fiinţe este rafinat, elevat, pur şi nevinovat. Rîsul se bazează întotdeauna pe desconsiderarea unei alte fiinţe. Rîdem întotdeauna doar de un defect al cuiva şi pe această observaţie se justifică faptul că Iisus nu ar fi rîs niciodată, pentru că El nu a desconsiderat niciodată pe nimeni nici măcar „în glumă” şi nu a făcut haz pe seama defectelor unuia sau altuia. Avînd în vedere această remarcă, înseamnă că există întotdeauna şi ceva demoniac în hohotele de rîs şi orice comic trebuie să intuiască limitele de la care rîsul nu mai este o metodă de îndreptare, ci doar o batjocură. Oamenii au sesizat acest lucru şi treptat au scos ironia în afara umorului. Ironicul nu mai este asemenea comicului. Ironicul are în suflet răutatea atunci cînd rîde de defectele altuia, pe cînd comicul are în suflet bunătatea şi compasiunea atunci cînd provoacă rîsul.

Ideal ar fi să rîdem de noi înşine, mai ales dacă am ajuns să ne dăm prea mare importanţă şi să luăm prea în serios trăitul. Rîsul, sau, mai exact, zîmbetul este asociat întotdeauna cu o anumită stare de relaxare a sufletului. El este rezultatul unei minţi care nu se lasă copleşită de procesul gîndirii, care îşi păstrează puterea flexibilităţii, care vede întotdeauna partea bună a lucrurilor. Reacţia prin rîs este de preferat aceleia prin gravitate, care ne face ursuzi, deoarece un om ursuz rezonează cu frecvenţe greoaie, devine foarte limitat şi cîmpul percepţiei sale se îngustează foarte mult. În aceste condiţii, este din ce în ce mai greu să găseşti o soluţie la problema cu care te confrunţi.

Există de asemenea unele studii destul de elaborate asupra efectelor binefăcătoare ale rîsului. Unii medici au studiat efectele anatomice şi fiziologice ale rîsului şi au constatat că în timpul unui hohot de rîs sînt revitalizate organele interne şi o serie întreagă de funcţii ale organismului. Aceleaşi studii ne spun că zece minute de rîs echivalează cu cîteva ore de sport în sala de gimnastică. Deci, de pe urma rîsului, are de cîştigat în mod direct şi corpul nostru, nu numai psihicul. Din nefericire, aceleaşi studii ne spun că spre deosebire de anul 1940, în anul 1990 oamenii rîdeau de vreo cinci ori mai puţin.

Orice om trebuie să aspire să aducă veselie celor din jur pentru că zîmbetele sînt cele mai frumoase cadouri pe care le putem oferi cuiva.

 

|
 

Comentarii

Nu exista nici un comentariu


 

Adauga un comentariu

Nume*


Email* (nu va aparea pe site)


Comentariu*


Introduceti codul din imagine*

captcha_img reload image

(campurile marcate cu * sunt obligatorii)