Get the Flash Player to see this rotator.

Polenul

POLENUL - COMPOZITIE SI UTILIZARI

 

 

Polenul adunat de albine pentru perpetuare, pentru hrana puietului şi pentru aprovizionarea glandelor producătoare de lăptişor de matcă, de fermenţi ca şi a celor cerifere, e însăşi chintesenţa vieţii ce se reproduce. Pe drept cuvînt se pusese întrebarea dacă 30—50 kg pe an de polen permit naşterea şi creşterea a 150.000 de albine, de ce n-ar fi acesta bun şi pentru om ? Răspunsul a fost dat cu ani şi ani în urmă : sănătatea şi viaţa lungă a apicultorilor ce consumă, pe lîngă miere, şi polen. Căci polenul — spunea un profesor doctor, cunoscut prin cercetările sale*) — cuprinde tot ce-i trebuie organismului pentru viaţă. De la floare la floare, după provenienţă, proporţiile dintre substanţele cuprinse în polen sînt foarte diferite. Dar în toate speciile sînt prezente : proteinele, aminoacizii, zahărul, mineralele şi vitaminele, substanţe hormonale, grăsimi şi arome şi, desigur, apă.

Bunăoară, din cei 22 de aminoacizi, 20 sînt prezenţi în polen. Astfel, din calcule şi comparaţii, reiese că din 100 grame de polen se obţin tot atîţia aminoacizi de importanţă vitală, ca şi din 1/2 kg de carne de vită sau din 7 ouă, încît, cu cca. 30 grame de polen poate fi acoperit necesarul pe zi din aceşti aminoacizi pentru o persoană adultă, adică două linguri rase (2 X 15 grame) de polen. In 100 grame de polen se mai găsesc şi vitamine în cantităţi însemnate. Exprimate în micrograme : 600 tiamină, 1670 riboflavinâ, 900 piridoxină, 2700 acid pantotenic, 10 000 acid nicotinic. In proporţii de seamă sînt cuprinse şi substanţe minerale, ce se regăsesc în cenuşă : 20—40% potasiu, 1—20% magneziu 1—15% calciu, 1—12% fier, 2—10% siliciu, 1—20% fosfor etc. în proporţie de 2,71—14,44% se găsesc în polen şi substanţe grase, din care pînă în proporţie de 20% grăsimi nesaturate care — în combinaţie cu unele vitamine, previn arteroscleroza. Astfel, polenul combinat cu miere — aşa cum se hrăneşte şi albina — asigură ca, după vechea concepţie, grăsimile să fie mistuite în focul hidraţilor de carbon”, al glucidelor, al zaharurilor prezente în miere.

In transmiterea prin albină a principiilor active din regnul vegetal către om, un rol de seamă îl deţine POLENUL florilor. Analize minuţioase de laborator au identificat pînă în prezent peste 50 de substanţe active cuprinse în polen, cu un spectru de influenţă surprinzător de larg asupra atîtor afecţiuni şi disfuncţii ale organismului uman. Diferenţiate după provenienţa florală, efectele fitoterapeutice se regăsesc în mod nemijlocit în grăuncioarele de polen culese de albine.

Luînd în considerare numai conţinutul în principii active (pe lîngă substanţele vitalizante şi dietetice prezente în proporţii însemnate), cele cîteva specii de polen, enumerate în continuare, au următoarele însuşiri terapeutice ;
— Salcîm: calmant.
— Castanul (dulce) : favorizează circulaţia venoasă şi arterială, decongestionează ficatul şi prostata.
— Castanul (decorativ) : acţionează în tulburări circulatorii, mai ales în cele venoase, fortifică reţeaua capilară.
—- Rapiţa: acţiune favorabilă în ulcerele varicoase (în aplicaţiuni locale).
— Păpădia : diuretică, acţionînd favorabil asupra rinichilor şi vezicii urinare, depurativ şi uşor laxativ.
— Mărul: acţiune binefăcătoare asupra miocardului, fortifiant general.
— Murul: tonic general şi antidiareic.
— Salcîmul galben japonez: prin prezenţa rutinului, acţiune foarte eficace asupra rezistenţei capilare ; protejează organismul împotriva hemoragiilor şi micşorează timpul de coagulare ; întăreşte contracţiile inimii şi reglează ritmul cardiac. Indicat în palpitaţii, eretism cardiac şi fragilitate capilară.
— Salvia: acţiune asupra funcţiilor digestive şi intestinale ; diuretic, provoacă sudaţie, poate contribui la reglarea menstrelor.
— Cimbrişor: activează circulaţia ; tonic şi uşor afrodisiac ; acţionează şi ca pectoral şi antiseptic.
— Teiul: calmant, sedativ.

Desigur, prin prezenţa şi varietatea vitaminelor, aminaacizilor, mineralelor etc. polenul .are şi alte acţiuni terapeutice — preventive şi curative — în funcţie de efectele specifice ale principiilor active conţinute în aceste substanţe. Astfel, ca şi plantele pe care natura le pune la îndeamnă omului pentru ocrotirea sănătăţii, polenul întruneşte proprietăţile numeroase ale acestora, oferind o multitudine de principii active, pe care albinele le transmit în stare pură. In mod curent, polenul nu se poate alege şi consuma pe specii. Aceasta înseamnă că amestecul de polen însumează calităţile polenurilor uniflorale din care se compune, e un concentrat al concentratului ce reprezintă fiecare grăunte şi specie de polen în parte. In aceste împrejurări, efectele şi întrebuinţările terapeutice ale polenului poliflor sînt cuprinzătoare ca şi potenţialul inepuizabil al naturii de a înlătura perturbările ce intervin în ciclul natural. Pentru că — aşa cum a arătat-o un mare cunoscător şi iubitor al albinei *) — „secretele” polenului sînt în acelaşi timp secretele plantelor pe care natura ni le-a pus la dispoziţie pentru a vindeca multe din bolile de care este atinsă omenirea”.

Aşadar, se poate afirma — fără înconjur — că acţiunea polenului nu este universală, dar este de reţinut că are o influenţă bună asupra funcţiilor digestive şi intestinale, redă pofta de mîncare, combate stările de slăbiciune cele mai rebele şi cele mai refractare oricăror
tratamente, poate contribui la combaterea nevrozelor şi depresiunilor psihice, neurasteniei, afecţiunilor prostatei, diabetului
şi în sfîrşit, poate reda virilitatea celor care au pierdut-o funcţional.

Se poate afirma că introducerea polenului în păstrarea sănătăţii şi în practica medicală, are ca punct de plecare un fapt întîmplător. Astfel, ca urmare a unui studiu statistic, efectuat în anul 1946 asupra persoanelor care depăşeau 100 ani, situaţie realizată de către Acad. Prof. N. Tîţin (U.R.S.S.), s-a remarcat că cele mai multe dintre aceste persoane erau apicultori care consumau polen zilnic. Determinările de ordin biochimic au precizat bogăţia acestui produs natural în substanţe proteice esenţiale şi în glucide cu valoare nutritivă, trecîndu-se în consecinţă la aplicările terapeutice. Indicaţiile şi recomandările s-au făcut în primul rînd pentru entităţile clinice cu carenţe proteice (hepatite cronice, boli gastro-duodenale etc.). La simpozionul internaţional de apiterapie (Madrid 1974), cele mai multe lucrări ştiinţifice au fost cele privitoare la acţiunile biologice şi terapeutice ale polenului.

Astfel s-a arătat că polenul are acţiune favorabilă asupra fertilităţii la şoarecii albi, iar la generaţiile descendente nu s-au constatat malformaţii, prevenindu-se în acest mod teratogeniile (Maria Jesus Fernandez ARROYO — Spania). De asemenea s-au discutat criteriile de apreciere ale sorturilor de polen (O. Aguar MONTERDE — Spania), iar prin lucrări experimentale s-au studiat aspectele imuno-serologice, demonstrîndu-se că administrarea îndelungată a acestui produs apicol nu produce anticorpi şi nici reacţii anafilactice (O. Aguar MONTERDE — Spania şi Gomez PAJUELO — Spania). In patologia umană rezultate favorabile s-au obţinut şi în tulburări şi boli ale sistemului nervos, cum sînt stările depresive, asteniile de suprasolicitare si alcoolismul (R. Llopis PARET — Spania). Alţi autori (Erik ÂSK şi Gosta JOANSSEN — Suedia) au obţinut rezultate bune prin administrarea polenului în afecţiunile prostatei. In acelaşi sens se înscrie şi lucrarea „Noua orientare în tratamentul conservator al prostato-veziculitelor” prezentată de F. Gomez DIAZ (Spania), în cadrul simpozionului de apiterapie (Madrid 1974), relatându-se rezultate bune în aceste boli după tratamentul cu polen.

Polenul este folosit în foarte multe ţări, în formă de produse cu prezentare farmaceutică, spre exemplu : Vitapol (Argentina), Aptopolen (Japonia), Cernilton (Suedia) etc.


sursa: http://orice.info/apiterapia/polenul-compozitie-si-utilizari/

|
 

Comentarii

Nu exista nici un comentariu


 

Adauga un comentariu

Nume*


Email* (nu va aparea pe site)


Comentariu*


Introduceti codul din imagine*

captcha_img reload image

(campurile marcate cu * sunt obligatorii)